Comportamente Prosociale si Antisociale in Desene Animate

 Anthony Giddens spunea că influenta tot mai mare a televiziunii reprezintă cel mai important eveniment din cadrul mediilor de informare din ultimii 30 de ani. Dacă vor continua actualele tendinţe în ceea ce priveşte televiziunea, la vârsta de 18 ani copilul de azi va fi petrecut în medie mai mult timp urmărind programele de televizor decât pentru orice altă activitate, cu excepţia somnului. Practic, azi în orice familie există un televizor. Studii efectuate în Marea Britanie, Statele Unite şi alte ţări vest-europene arată că televizorul funcţioneză în medie 5-6 ore pe zi. Numărul de ore pe care îl petrece un individ în faţa televizorului este mai redus decât acesta, pentru că programele sunt urmărite de diferiţi membrii ai familiei la ore diferite, dar se apreciază că o persoană petrece în faţa televizorului în medie aproximativ 3 ore zilnic. Putem spune că şi societatea românească se subscrie după anii ’90 acestei realităţi. Adulţi, tineri şi copii îşi petrec cea mai mare parte timpul liber în faţa televizorului, fiecare având propria grilă de programme şi emisiuni pe care le urmăresc cu regularitate.În încercarea de evaluare a efectelor programelor de televiziune au fost efectuate foarte multe cercetări. Majoritatea acestor studii s-au preocupat de copii – lucru de înţeles având în vedere volumul mare de timp pe care aceştia îl petrec în faţa televizorului şi posibilele implicaţii în ceea ce priveşte socializarea. Din păcate, deoarece tot mai mulţi părinţi preferă să îşi lase copiii în faţa televizorului, efectele acestei obişnuinţe nu sunt cele aşteptate.În ultimii 5 ani posturile care difuzează desene animate s-a dublat - de la Cartoon Network-ul cu care a crescut generaţia noastră si prin intermediul căruia mulţi copii au învăţat engleza – s-a ajuns la Disney Channel, Boomerang, MiniMax, Animax şi multe altele. Dar odată cu creşterea cererii s-a modificat şi oferta. Au fost făcute multe sesizări referitoare la conţinutul acestor animaţii, iar în ultimii 3 ani au apărut desene din ce în ce mai violente şi agresive, care încurajează comportamentele agresive şi acordă mai multă atenţie personajelor cu comportamente antisociale. G. Rocher spunea, referindu-se la copilărie, astfel: ,, este perioada cea mai intensă de socializare, este nu numai cea în care fiinţa umană are cele mai multe lucruri de învăţat... dar şi cea în care ea este mai plastică şi cea mai aptă să înveţe, căci o face atunci cu o uşurinţă şi cu o rapiditate pe care nu le va mai întâlnii tot restul vieţii”. Înainte de a observa comportamentele trebuie să le definim. Astfel,comportamentul prosocial este un comportament intenţionat, realizat în afara obligaţiilor profesionale şi orientat spreconservarea şi promovarea valorilor sociale. Fapte precum ajutorul acordat semenilor,apărarea propietăţii, a bunurilor, apărarea legii, a dreptăţii.
Exemple de comportamente prosociale sunt toleranţa, cooperarea, sprijinul etc. Persoanele care dezvoltă comportamente prosociale sunt oamenii care consolidează normele şi valorile sociale. În desenele animate aceştia sunt eroii şi personajele pozitive. De cealaltă parte,tulburarea de personalitate antisocială este o condiţie în care persoana arată lipsa de consideraţie faţă de lege şi de drepturile celor din jur. Persoanele cu tulburare de personalitate antisocială tind să mintă sau să fure si nu-şi îndeplinesc obligaţiile profesionale şi cele de părinte.Aşadar, să observăm comportamentul prosocial şi antisocial în desenele animate. Deşi creatorii încearcă să facă diferenţă între bine şi rău, întotdeauna persoanjul negativ e mai puternic, are mai multe ajutoare si are tehnologii mai avansate de luptă – vezi Ben Ten sau Bakugan. În basme pozitivul era reperzentat de Făt Frumos şi negativul de balaur, dar mulţi copii preferau balaurul pentru că scuipa foc şi putea să zboare. Tom şi Jerry au fost cosiderate în urmă cu 7 ani o categorie de desne violente deoarece Tom, Jerry şi Spike se loveau reciproc cu tigăi, bâte de baseball şi scânduri de lemn. Dar noi, copiii care le vedeam atunci le consideram amuzante, ne jucam prin casă de-a Tom şi Jerry şi ne fugăream încontinuu. Odată cu evoluţia tehnicilor de desen au apărut şi efectele speciale. Acum desenele animate care nu conţin explozii, maşini rapide şi roboţi nu mai sunt atractive pentru publicul minor. Un rol important în acest proces de creştere a violenţei l-a jucat si boom-ul de pe piaţă a jocurilor de tip shooter. Generaţia nouă este atrasă de jocuri violente şi de fantezie, iar desenatorii şi animatorii s-au conformat cererii. Astfel au apărut desene precum Ben Ten – un băiat mutant,care se transformă în zece extrateseştri diferiţi pentru a apăra planeta - , Bakugan – o variantă upgradată a vechilor desene Pokemon, Teen Titans – o echipă de super eroi mutanţi care înfruntă forţe malefice care încearcă să cucerească oraşul lor şi alte desene asemănătoare. Se pare că era Tom şi Jerry, Dexter’s Laboratory, Johnny Bravo şi Thomas a apus. Mi se pare totuşi şocant faptul că au fost anulate desene precum Cow and Chicken şi I Am Weasel pe motiv că încurajau comportamente vulgare (personajele interacţionau cu un diavol, se scobeau în nas şi râgâiau), dar au decis să introducă noi personaje în Spiderman şi Batman, personaje care promovează comportamente antisociale. Anul trecut toţii copiii îl idolizau pe The Joker din Batman, datorită prestaţiei lui Heath Ledger.Degeaba se încearcă promovarea comportamentelor prosociale prin difuzarea desenelor cu personaje pozitive care se bat cu personaje negative, atâta timp cât cele negative sunt superioare din punct de vedere al creaţei.Un simplu studiu pe copiii de şcoală primară arată că ei ţin minte mai uşor caracteristicile negative ale personajului (avea un petec pe ochi,o cicatrice pe faţă, avea maşină zburătoare cu rachete şi alte gadgeturi) decât cele ale personajului pozitiv (cel cu pelerina colotată sau cel care este bătut de personajul negativ).Această hiperbolizare a luptei dintre bine şi rău nu face decât să evidenţieze cât de „cool” sunt personajele negative. De ce în Popeye Olive se îndrăgostea mereu de Bluto? Pentru că Bluto era masculinizat în comparaţie cu Popeye, era înalt, musculos şi cu barbă. Popeye este scund,slab si chel! El prinde puteri numai când mănâncă spanac. Deşi aceste desene încearcă să transmită un mesaj pozitiv – mâncaţi spanac - şi să încurajeze un comportament prosocial –  bărbaţii trebuie să ajute femeile care au probleme - augmentarea caracteristicilor negative ale lui Bluto încurajează un comportament antisocial – bărbaţii bine făcuţi întotdeauna îi bat pe cei slabi şi se poartă urât cu femeile - .Deşi iniţial au fost create pentru a educa mai uşor copiii, desenele au degenerat în ultimul deceniu. Cu toate că se încearcă o promovare a comportamentelor prosociale, grafica şi maniera în care sunt create personajele încurajează contrariul. Singurele desene care mai transmit mesaje pozitive sunt difuzate pe canale străine, ca de exeplu RTL Kids şi Mini Max.Acestea sunt puţine, ca Locomotiva Thomas, Bob Constructorul sau Pingu (difuzate numai peRTL Kids). Desenele acestea sunt paşnice, promovează comportamentul prosocial, sunt educative şi nu conţin violenţă. Alt lucru care s-a schimbat este limba în care sunt difuzate.Mai nou, toate desenele şi filmele de animaţie sunt dublate! Cum putem încuraja dezvoltarea unei limbi străine atâta timp cât copiii nu au contact cu aceasta? Singurul aspect pozitiv al dublării este că sunt voci multiple acum, nu mai este un singur narator, cu era în anii 90.
 Cât despre comportamentul antisocial, acesta este probabil cel mai întâlnit în societate. Dacă un copil nu vede la televizor aşa ceva, cu siguranţă va vedea pe stradă sau în şcoală multe exemple de asemenea comportamente. A apus era în care cel mai violent lucru din desenele animate era când Mickey Mouse era aruncat pe podea de Pluto, sau când Tom îşi prindea capul în uşile de la lift. Astăzi copiii văd în desene animate explozii, nave extraterestre doborâte de armată, bătăi şi violenţă. Personajul negativ e mereu mai puternic,iar aşa-zisul personaj pozitiv are nevoie de un asistent pentru a-l învinge. Spun „aşa-zisul”deoarece nu pot considera un personaj pozitiv atâta timp cât foloseşte violenţa fizică şi o înucrajează pentru a învinge. Nici filmele de animaţie nu mai sunt ce erau mai demult. Când eram mică, scena încare mama lui Bambi este ucisă era considerată foarte violentă. Filmele de animaţie precum Pocahantas, Albă ca Zăpada, Cenuşăreasa şi Brother Bear erau un expmplu perfect de comportament prosocial. De exemplu, în Brother Bear, un pui de urs este separat de mama lui şi găseşte un urs mai mare care il ajută să o găsească. Aventura lor numai aspecte pozitive,ursuleţul învăţând să se comporte ca un urs, iar singurul aspect negativ este apariţia unui vânător. Astăzi în schimb există mereu un personaj negativ, care omoară pe cineva, iar membrul familiei care răzbună moartea acelei persoane este considerat eroul pozitiv deoarece omoară personajul negativ. Acest scenariu încurajează comportamentul antisocial transmitând mesajul astfel: dacă mi-a omorât familia trebuie să moară! Ce au de învăţat copiii din asta? Animaţiile de azi sunt duse la extrem. Cel mai bun exemplu este filmul „Avatar”.Sunt convinsă că toţi au auzit de valul de depresii de după vizionarea filmului. Un film trebuie să te facă să te simţi mai bine, să te distreze sau să realizezi că există probleme în societate – vezi „Ceasul al unsprezecelea” – dar în niciun caz să provoace depresii.Concluzia mea este că desenele animate au degenerat atât de mult încât copiii nu mai fac diferenţa dintre personajul pozitv şi cel negativ. Ambele personaje etalează comportamente antisociale şi fac abuz de violenţă fizică. Aşadar recomand ca părinţii să fie mai atenţi cand işi lasă copiii la televizor, sau înainte să îi ducă la un film să citească recenziile. Regret că timpurile s-au schimbat şi desenele animate nu mai sunt ce au fost. Din fericire sunt canale care mai merg pe principiul „oldies but goldies” în materie de desene animate, iar pentru amatorii de desene vechi recomand DDTV. Sunt difuzate primele desene cu Mickey Mouse si cu Little Lulu. Partea cea mai bună este că desenele sunt titrate.
  Totuşi cea mai bună modalitate de promovare a comportamentelor prosociale este prin exemplul propriu, deoarece copiii tind să imite comportamentele adulţior cu careinteracţionează zilnic, fie că sunt părinţii, menajera sau profesorii.


                                                                     Pohrib Geanina Andreea - Enjoy :*