Comportamentul Prosocial

 Comportamentul Prosocial

In psihologia sociala, ca si in alte ramuri ale psihologiei, comportamentele se împart în comportamente prosociale, şi comportamente antisociale.

Atunci cand urmarile comportamentelor indivizilor au urmari pozitive asupra lor sau a celorlalţi, urmări care pot fi sau directe sau indirect, putem vorbi de un comportament prosocial. Comportamentul prosocial, din perspectiva psihologiei sociale se refera la a actiona in virtutea valorilor promovate şi acceptate de societate, acele valori pozitive care actionează implicit sau explicit la nivelul unui, grup, societate, etc. Cand se refera la comportament, si in special la comportamentele prosociale, psihologia sociala se refera la comportamentul altruist, comportamentul de ajutorare, atractia inerpersonala, prietenia, etc.

Comportamentul de ajutorare este o latura a comportamentului prosocial, deoarece este definit ca un act intentionat, efectuat in folosul altei persoane. Pentru comportamentul de ajutorare, intentia este un element cheie. De asemenea, si comportamentul altruist este considerat a fi o subcategorie a comportamentului prosocial. Acestea se refera la actiunile pozitive îndreptate asupra celorlalţi actori sociali, fără aşteptarea de câştiguri personale pentru aceste comportamente, cu alte cuvinte, în psihologia socială, comportamentul altruist este o latura a comportamentului prosocial prin care se face bine unei persoane, fără a aştepta ceva în schimb.

Comportamentele negative, din perspectiva psihologiei sociale pot fi definite ca fiind opuse celor prosociale: angajarea în comportamente sanctionate au neaprobare de grup, societate, etc.

Comportamentul de ajutorare

Comportamentul de ajutorare este considerat o parte a comportamentului prosocial si a fost explicat in psihologia socială prin mai multe perspective. Prima abordare a comportamentului de ajutorare ar fi cea biologica, abordare ce afirma că oamenii au o predispoziţie de a ajuta pe alţii. Aceasta perspectiva biologica a comportamenului de ajutorare vine in contradictie cu teoria evolutionista care leaga supravietuirea speciei ce egoism.

Dar, ca in orice disciplină, şi în psihologia sociala părerile sunt împarţite cu privire la comportamentul prosocial. Când se vorbeşte de comportament, fie el prosocial sauantisocial, majoritatea pihologilor sociali pun accentul pe latura socială, învăată a comportamentului de ajutorare.

Comportamentul prosocial in teoria invatarii sociale

Prin teoria învăţării sociale, comportamentele îşi au originea în procesul de socializare, prin urmare este învăţat. Experimentele efectuate (in special pe copii, aflati la varta invatarii) pentru a demonstra învăţarea socială a comportamentelor de ajutorare au relevat faptul ca chiar si simpla solicitare de a se comporta intr-un mod adecvat, creşte probabilitatea comportamentului de ajutorare. De asemenea, sugestiile privind comportamentul adecvat pot să modeleze conduita ulterioară a copilului. Studiile au mai aratat ca o alta metoda folositoare in determinarea invatarii comportamentelor prosociale este si recompensarea. Există şanse mari ca un comportament recompensat să fie repetat. Dacă, într-o situaţie din viaţa cotidiană, copiii sunt recompensaţi pentru că au oferit ajutor, este foarte probabil că o vor face din nou în alte situaţii.

De asemenea, indivizii pot acorda ajutor doar prin simpla urmarire a unei alte persoane efectuand un comportament de ajutorare. Eperimentele au aratat ca urmarirea unui model caredezvolta comportamente psosociale, determina acelasi tip de comportament si la cel / cei care observă. Acest lucru s-a observat cu precadere la copii, acestia fiind mai sugestibili, si invatarea ociala si prin imitatie fiind spoecifica varstei. Dar totodata imitarea unui comportament prosocial nu inseamna simpla imitare mecanica a acestuia. Indivdul inainte de a aciona, analizează comportamentu şi urmările acestuia, şi abia după aceea acţionează.