Comportamente pro si antisociale
Felicia Ignat

Definirea comportamentelor pro si antisociale

Oamenii traiesc intotdeauna intr-o societate care are valori si reguli referitoare la relatiile interpersonale. Iata cateva valori fundamentale referitoare la persoana: viata; integritatea corporala si sanatatea; libertatea si demnitatea; proprietatea. De exemplu, onoarea este un aspect al demnitatii care este un bun moral individual (o valoare morala individuala).

Comportamentele unui individ au asupra altor indivizi fie efecte pozitive, fie efecte negative. Vom defini comportamentele prosociale si pe cele antisociale prin efectele lor pozitive sau negative.

. Comportamentele unui individ care au efecte pozitive asupra altor indivizi sunt considerate comportamente prosociale.

De exemplu, un elev a fost accidentat grav si nu poate veni la scoala mai multe saptamani. Colegii il viziteaza pe rand, il tin la curent cu materia si il incurajeaza, aretandu-i ca nu este singur in suferinta sa.

. Comportamentele unui individ, care au efecte negative asupra altor indivizi sunt considerate comportamente antisociale.

Un exemplu de comportament antisocial este insulta, act impotriva demnitatii persoanei. Ea consta in a atribui unei persoane un defect lezandu-i sentimentul onoarei, lovindu-i prestigiul si reputatia dobandite prin comportamentul sau corect.

Tot comportament antisocial este calomnia, ca o nascocire rauvoitoare. Ea consta in a afirma in public despre o persoana ceva neadevarat dar care, daca ar fi adevarat, ar putea sa expuna acea persoana la o sanctiune sau dispretului public.

Agresivitatea

Exista o agresivitate naturala ca reactie la amenintarile impotriva intereselor vitale ale individului. De exemplu, teama poate sa-l mobilizeze pe individ in doua feluri de comportament: fie comportament de evitare - tendinta de a fugi; fie comportament de aparare, de infruntare - comportament agresiv. Cand amenintarile sunt reale, reactia agresiva are valoare adaptativa.

E. Fromm vorbeste despre forme de agresivitate antisociala.

Sadismul este o forma de agresivitate antisociala si consta in dorinta de putere absoluta asupra fiintelor umane.

Si cruzimea este o forma de agresivitate antisociala si consta in ura impotriva vietii insasi.

Agresivitatea conformista. Individul considere ca supunerea este o virtute si ca este de datoria lui sa se supuna ordinelor, chiar cand prin executarea lor face rau altor oameni. Asa poate sa faca membrul unei bande de raufacatori..

Agresivitate functionala. Lacomia este o astfel de agresivitate. Poate fi lacomie de hrana, de bautura, de placeri. sexuale, de glorie etc.

O sursa a agresivitatii la unii oameni este narcisismul, pe care Fromm il defineste astfel: "numai individul insusi, corpul sau, bunurile sale, numai fiinta si lucrurile lui sunt percepute ca fiind pe deplin reale, in timp ce tot (persoane si obiecte) ce nu face parte din propria sa persoana sau nu este obiect pentru nevoile sale nu are pondere si culoare afectiva (E. Fromm, Criza psihanalizei).

La unii oameni se poate manifesta un fel de narcisism de grup. Ei reactioneaza cu furie la cea mai mica jignire reala sau imaginara adusa grupului lor, atribuind celuilalt grup, intentii diabolice.

Termeni de retinut: valori fundamentale referitoare la persoana, comportament prosocial, comportament antisocial, insulta, calomnie, agresivitate naturala, sadism, cruzime, agresivitate functionala, narcisism, narcisism de grup.

                Comportamente pro si antisociale si

invatarea sociala

Comportamentele pro sau antisociale nu sunt innascute, ci se dobandesc prin invatare. Sa reamintim ca prin invatare, in general, se intelege orice modificare de comportament. Comportamentele sociale ale unui individ se invata in functie de consecintele pe care respectivele comportamente le au asupra lor insisi. Logica este urmatoarea: comportamentul persoanei este sau nu este acceptat de alte persoane. Acceptarea sau neacceptarea sunt consecinte dar si cauze. Daca este acceptat, el repeta comportamentul; daca nu este acceptat, trebuie sa evite acel comportament. De exemplu, un copil, D. G. era foarte agresiv cu colegii sai de gradinita; ii lovea cu piciorul peste glezne, monopoliza jucariile si se juca singur. Ceilalti se plangeau mereu educatoarei. Copiii au ajuns in clasa I. Cei terorizati nu il acceptau la joc si nu vorbeau cu el in cursul recreatiilor. Invatatorul a relatat ca il auzea deseori spunandu-le: "bagati-ma, ma, si pe mine in seama; "vorbiti, ma, si cu mine". Comportamentul lui agresiv a avut drept consecinta sociala faptul ca l-au izolat copiii. El trebuie sa se schimbe, altfel va ramane un izolat.

Recompensa si sanctiunea sunt consecintele sociale ale comportamentului care influenteaza probabilitatea repetarii lui.

. Recompensa (intarirea pozitiva) duce la cresterea probabilitati repetarii acelui tip de comportament.

De exemplu, un bunic spune celor doi nepoti: "Plec la gara. Ma ajuta cineva la bagaj?" Fata, in clasa a VI-a, se face ca nu aude. Baiatul, in clasa IV-a, se ofere sa-l ajute. La despartire, bunicul il lauda si ii ofere bani. In felul acesta, copilul invata ca este in interesul sau sa fie amabil.

. Sanctiunea (ca intarire negativa) duce la scaderea probabilitatii repetarii comportamentului sanctionat.

Tema

 Dat exemplu de comportamente aprobative si de comportamente deza¬probative ale parintilor, cu consecinte asupra comportamentului copiilor.

Cunoasteti cazuri cand etichetarea negativa osti¬la duce la "inrairea" celui etichetat?

De exemplu, un copil de 4 ani rapeste fratelui sau de 6 ani o jucarie. Copilul mai mare il bate cu brutalitate pe rapitor. Mama il mustra cu asprime pe bataus, si isi retrage afectiunea ei pentru cateva zile. Mustrarea si retragerea afectiunii mamei il poate determina pe copil sa evite in viitor de a se mai comporta brutal cu fratele mai mic. Generalizand, ar putea sa evite a se comporta brutal in orice situatie.

Sub influenta mediului social, copilul invata sa reactioneze la comportamentul aprobativ si recompensator sau la cel dezaprobativ. Rezulta ca invatarea diferitelor comportamente este rezultat al intaririi sociale.

Majoritatea studiilor au ajuns la concluzia ca 55% pana la 75% dintre copii manifesta o schimbare a comportamentului sub influenta consecintelor sociale. De asemenea, s-a constatat ca, daca consecintele sociale sunt aplicate de o persoana ostila, atunci este mai redusa probabilitatea influentei pozitive. De exemplu, cand un elev a gresit, iar educatorul nu se multumeste sa dezaprobe acel comportament cu metode corecte, ci foloseste metode agresive si jignitoare, se poate ajunge la un efect invers, elevul "se inraieste".

Receptivitatea (responsivitatea)

. Orice persoana are o anumita receptivitate fata de consecintele sociale ale comportamentului sau in sensul ca ii modifica sau nu comportamentul in functie de cum raspund ceilalti la faptele sale.

Receptivitatea persoanei fata de consecintele sociale ale comportamentului este o conditie de baza pentru un comportament normal. Ea depinde de deosebirile dintre copii in ceea ce priveste:

1) posibilitatile naturale (particularitati fizice, intelectuale, afectiv - motivationale);

2) educatia in familie - avem in vedere aspecte ca masura interactiunii cu parintii (gradul de apropiere, atasamentul etc.). Sub influenta parintilor, copilul invata sa reactioneze la comportamentul aprobativ si recompensator sau la cel dezaprobativ. Reactia fata de consecintele sociale ale comportamentului reprezinta fie baza pentru o buna adaptare sociala, fie cauza a comportamentelor deviante.

Delincventa

 Unele teorii considere ca la baza comportamentului deviant sunt particularitati ale indivizilor izolati. Alte teorii considere ca insasi societatea este responsabila pentru rata ridicata a actelor antisociale. In societatile industrializate, rata delincventei si a criminalitatii este mai ridicata in mediul urban decat in cel rural deoarece, o data cu cresterea nivelului de bunastare in societate, exista persoane care se afla la nivelul de jos, care sunt in mod relativ nedreptatite, se simt private de utilizarea bunurilor materiale. Din aceasta deriva delicte impotriva proprietatii - furt, talharie, delapidare, mita.

 Tinerii intre 15 si 21 de ani sunt mai expusi deoarece sunt destul de mari ca sa aiba dorinte materiale (automobile, imbracaminte etc.), dar nu sunt suficient pregatiti pentru a participa la munca, fie pentru ca sunt inca in scoli, fie pentru ca nu-si gasesc de munca. Pe de alta parte, ei sunt la varsta unei mari exuberante si pot fi considerati usor ca devianti, devenind astfel victime ale unui anumit tip de societate. (Stanton Wheeler)

Comportamentele antisociale pot fi tratate psihologic?

Comportamentele emotionale inacceptabile din punct de vedere social (ostilitatea, agresiunea fizica sau verbala sub forma de insulta) creeaza stres interpersonal sub forma de certuri, inclusiv sau mai ales in familie. Trebuie sa se stie ca stresul contribuie la instalarea unor maladii grave precum cancerul si maladiile cardiovasculare. Aceasta este concluzia unui studiu facut de Grossarth - Maticek citat de H. Eysenck, un psiholog recunoscut.

Exista metode de pastrare a unui bun echilibru emotional sau de recapatare a lui cand a fost pierdut.

O metoda la indemana oricui este intretinerea unui ritm bun de lucru, fie pentru copil, fie pentru adolescent sau adult.

Aceasta inseamna: orar bine organizat (acasa, la scoala sau la locul de munca); evitarea supraincarcarii.

O alta metoda este optimism si caldura sufleteasca in relatii.

Vom cita dintr-o scriere veche redescoperita de Richard Fild, "Repere ale Spiritului".

 1.            Cand esti iubit, esti liber.

2.            Cea mai mare tamaduire este in clipa cand stii ca esti iubit neconditionat.

3. Vinovatia nu este utila. Dar daca ai facut o greseala, recunoaste-o.

4. Nu gandi doar, ci gandeste-te la lucruri utile.

5. Oriunde ne-am afla, avem spatiu suficient sa-l umplem cu frumusete.

Psihoterapie

 Este un ansamblu de mijloace psihologice prin care se actioneaza asupra tulburarilor psihice. Enumeram cateva dintre cele mai recunoscute.

 Marcarea reusitelor. Se pune in evidenta fiecare reusita si, se incurajeaza; se evita evidentierea esecurilor la timizi, la cei care nu au incredere in fortele proprii.

 Art-terapia: pictura, sculptura, discutii libere pe marginea produsului respectiv, antrenarea in spectacole. Prin aceasta, se obtine descarcarea emotionala.

 Ludoterapia. Jocuri de intrecere in grup prin care se obtine destinderea si se ajunge la inlaturarea treptata a tensiunii.

 Psihoterapia ocupationala. Sa creezi conform aptitudinilor si intereselor pe care le ai. Realizarile personale duc la placerea de a te realiza si respect de sine.

 Termeni de retinut: consecinte sociale ale comportamentului, intarire sociala a comportamentului, receptivitate la consecintele sociale ale comportamentului,

recompensa, sanctiune.