PSIHOLOGIA VÂRSTELOR

Vârstele omului sunt evidente. Ele se impun ca dimensiuni identitare primare.

S. Freud (1856-1939)

Viziunea psihanalitica a lui Freud privind dezvoltarea cognitiva a avut un efect

profund asupra gândirii psihologice de la aparitia acesteia în prima parte a sec. XX..

Initial, pregatit ca medic, interesul lui Freud în neurologie l-a condus la

specializarea în tulburarile nervoase. El a observat ca majoritatea tulburarilor nevrotice

manifestate la pacientii sai, pareau sa îsi aiba originea mai degraba în experientele

traumatice din trecut si nu în bolile fizice.

Freud a descoperit fapte care, în mod schematic, se pot reduce la doua tendinte interdependente: dragostea pentru parintele de sex opus si ostilitatea pentru parintele de acelasi sex.

Debutul vietii trebuie raportat la dezvoltarea umana din primul an de viata. Aceasta cu atât mai mult cu cât primul an de viata este dominat de dependenta foarte mare a copilului de axa parentala, majoritatea satisfacerii trebuintelor biologice fiind conditionate de interventia adultilor.

Perioada anteprescolara este etapa constituirii primare coerente, a trairii experientei de viata curenta. Copilul începe sa fie integrat în interrelatiile grupului familial si al celor ce frecventeaza familia. Începe sa sesizeze regulile, interdictiile, orarul si stilul de viata al familiei, traind conflicte si stari de confort psihic sau de euforie conditionate de aceasta realitate complexa.

Procesul de identificare. Fenomenul legat de constientizarea identitatii a fost studiat mai ales prin „recunoasterea de sine” în oglinda a copiilor mici. Se pot diferentia doua serii de evenimente cognitive în actul de identificare în oglinda. Primul se refera la recunoasterea faptului ca în oglinda se afla propria persoana sau imaginea ei, al doilea la faptul ca ceea ce se vede în oglinda nu este o persoana în carne si oase, ci o imagine ce reflecta spatialitatea realitatii.

Perioada prescolara. O data cu intrarea în gradinita tipul de relatii se nuanteaza si se diversifica, amplificându-se conduitele din cadrul colectivelor de copii.

Dezvoltarea fizica este evidenta în perioada prescolara. De la 3 la 7 ani are loc o

crestere de la aproximativ 92 cm la 117 cm ca statura si o crestere de la cca 14 kg la 22

kg ponderal. Organismul în întregime devine mai elastic, miscarile mai suple si mai

sigure.  

Perioada scolara mica. O data cu intrarea copilului în scoala, învatarea devine tipul fundamental de activitate. Activitatea scolara va solicita intens activitatea intelectuala, procesul de însusire gradata de cunostinte cuprinse în programele scolii elementare. În consecinta, copilului i se vor organiza si dezvolta strategii de învatare, i se va constientiza rolul atentiei si repetitiei, îsi va forma deprinderi de scris-citit si calcul. Învatarea si alfabetizarea constituie conditiile majore implicate în viata de fiecare zi a copilului de 7 ani.

Perioada pubertatii si adolescenta

 (de la 10 la 12 ani) ce se exprima printr-o accelerare si intensificare din ce în ce mai mare a cresterii. Tinerele fete trec în aceasta faza printr-o crestere accentuata si câstiga 22 cm în înaltime. La baieti cresterea poate începe ceva mai târziu, între 12 si 16 ani, si este mai evidenta.

Integrarea sociala. În special pe la 17-18 ani, tânarul este mai obiectiv în aprecieri; adolescentul nu se mai considera factorul central ci recunoaste existenta unei ierarhii care trebuie respectata. Sunt puternice: dorinta de cunoastere, interesul deosebit pentru stiinta, pregatirea pentru profesie; se constituie si consolideaza conceptia despre lume.

Perioadele tineretii ( de la 25 ani la 31- 35 ani )

Tipul fundamental de activitate ce defineste tânarul devine cel de persoana

angajata social, producatoare de bunuri materiale, spirituale sau de prestari de diferite

tipuri de servicii sociale, ca adaptare la un anumit gen de activitate, expresie a diviziunii sociale a muncii. Relatiile sociale realizate în etapele anterioare se rarefiaza. Relatiile în familia de provenienta se emancipeaza deplin, data fiind constituirea unei noi familii si absorbtia în realatiile de intimitate ale acesteia.

Vârstele adulte. Materialele privind biografiile oamenilor celebri si media de vârsta pentru creatia de valoare în diferite domenii pun în evidenta un aspect important al dezvoltarii psihice în perioadele adulte: S-a constatat ca, în general, vârstele adulte mai tinere, desi foarte creative, au un potential de stabilitate mai redus, fiind apoi urmat de stabilitatea relativ mare a celorlalte vârste în procesul de perpetuare a progresului social-cultural si profesional.

Vârstele de regresie. Considerate ca vârste fragile, de involutie, etapele de dupa 65 de ani pun mai multe probleme clinice decât celelalte vârste. Stiinta despre batrânetea umana, s-a nascut în contextul filosofiei si medicinii cu mult timp înainte de epoca noastra. Observatiile comune considera batrânetea ca vârsta a întelepciunii, cu tendinte de împacare cu lumea si de detasare de viata.

De la Ciocan Dorel

Comportamentul adolescentilor din ziua de azi !

                    Tinerii britanici de astazi considera ca a avea „sindromul comportamentului anti-social” este o un motiv de mandrie. Aceste reguli arbitrare aplicate tinerilor au devenit un accesoriu la moda obligatoriu, o dovada a faptului ca sunt niste rebeli.

                    Cum s-a intimplat acest lucru?, se intreaba Frank Furedi, reputat profesor de sociologie de la Universitatea din Kent, intr-un articol publicat pe pagina sa de Internet.

Furedi admite faptul ca modul de comportament al tinerilor a fost dintodeauna o sursa de ingrijorari pentru adulti. Insa, arata el, ceva esential s-a schimbat in modul in care societatea adultilor ii percepe pe tineri astazi. Din nefericire, foarte multi adulti britanici s-au indepartat complet de lumea tinerilor. In special batrinii se sint nelinistiti, chiar inspaimintati atunci cind intilnesc grupuri de adolescenti pe strada. Acesta e si motivul pentru care avertismentele Institutului de Cercetare pentru Politici Publice  (ICPP) cu privire la efectele comportamentului antisocial al tinerilor a avut o atit de mare rezonanta in societatea britanica, arata Furedi.

                   ICPP a publicat recent un raport intitulat „Orfanii libertatii: tinerii intr-o lume in schimbare”. Raportul propune subiecte importante, insa interpretarea cauzelor este complet gresita, iar orientarea sa catre politici publice, eronata, este de parare Furedi. In opinia sa, a arata cu degetul catre comportamentul gresit al adolescentilor denota o problema fundamentala: ceea ce e foarte interesant astazi e comportamentul adultilor, si nu al tinerilor.

                Ruptura intre generatii, cauzata de politicile pentru protectia copilului.

 Problema este incapacitatea adultilor de a-si asuma responsabilitatea de a-i ghida si de a socializa cu tinerii, crede Furedi. Barbatii si femeile rareori interactioneaza cu alti copii decit ai lor. Gasesc adesea prea greu sa intervina atunci cind respectivul copil se comporta gresit sau sunt prea confuzi pentru a-i sustine pe cei care au nevoie de ajutor. Cu mult inainte de a deveni adolescenti, copii simt si stiu ca nu vor fi sanctionati de alt adult decit parintii lor.

                 Astazi, spune Furedi, descurajam si suntem suspiciosi fata de orice forma de solidaritate intre adulti. Declarativ, doar parintele sau profesorul are autoritatea de a-i educa pe copii. Din cauza ruperii relatiilor intre generatii, copii au parte rareori de intalniri constructive cu cei mari. In mod ironic, distrugerea solidaritatii intre adulti, cauzata de imperativul paranoic al politicii de protectie a copilului, conduce la situatia absurda in care comportamentul tinerilor nu este deloc controlat de interventia celor maturi.

                ICPP se ingrijoreaza ca tinerii invata mai mult unul de la altul decit de la adulti. In fapt, arata Furedi, e un lucru perfect normal si dezirabil pentru adolescenti sa-si impartaseasca experientele si sa-si creeze separat o cultura comuna. Au tot dreptul sa dea cu piciorul lumii adultilor; iar atita vreme cit adultii sunt dispusi sa interactioneze cu ei, tensiunile intre generatii pot fi creative si dinamice. In schimb, spune profesorul britanic, apelul ICPP la subminarea culturii adolescentilor prin integrarea lor in programe profesioniste ocoleste adevarata problema. Trebuie sa ne descotrosim de irationala politica de protectie a copilului care-i inlatura pe adulti din lumea copiilor, este de parere Furedi.

                 Adultii care intervin in mod activ ajuta la creare unei lumi in care adolescentii insisi vor privi comportamentul antisocial ca pe un lucru inacceptabil, conchide autorul.

Comportamente Prosociale si Antisociale in Desene Animate

 Anthony Giddens spunea că influenta tot mai mare a televiziunii reprezintă cel mai important eveniment din cadrul mediilor de informare din ultimii 30 de ani. Dacă vor continua actualele tendinţe în ceea ce priveşte televiziunea, la vârsta de 18 ani copilul de azi va fi petrecut în medie mai mult timp urmărind programele de televizor decât pentru orice altă activitate, cu excepţia somnului. Practic, azi în orice familie există un televizor. Studii efectuate în Marea Britanie, Statele Unite şi alte ţări vest-europene arată că televizorul funcţioneză în medie 5-6 ore pe zi. Numărul de ore pe care îl petrece un individ în faţa televizorului este mai redus decât acesta, pentru că programele sunt urmărite de diferiţi membrii ai familiei la ore diferite, dar se apreciază că o persoană petrece în faţa televizorului în medie aproximativ 3 ore zilnic. Putem spune că şi societatea românească se subscrie după anii ’90 acestei realităţi. Adulţi, tineri şi copii îşi petrec cea mai mare parte timpul liber în faţa televizorului, fiecare având propria grilă de programme şi emisiuni pe care le urmăresc cu regularitate.În încercarea de evaluare a efectelor programelor de televiziune au fost efectuate foarte multe cercetări. Majoritatea acestor studii s-au preocupat de copii – lucru de înţeles având în vedere volumul mare de timp pe care aceştia îl petrec în faţa televizorului şi posibilele implicaţii în ceea ce priveşte socializarea. Din păcate, deoarece tot mai mulţi părinţi preferă să îşi lase copiii în faţa televizorului, efectele acestei obişnuinţe nu sunt cele aşteptate.În ultimii 5 ani posturile care difuzează desene animate s-a dublat - de la Cartoon Network-ul cu care a crescut generaţia noastră si prin intermediul căruia mulţi copii au învăţat engleza – s-a ajuns la Disney Channel, Boomerang, MiniMax, Animax şi multe altele. Dar odată cu creşterea cererii s-a modificat şi oferta. Au fost făcute multe sesizări referitoare la conţinutul acestor animaţii, iar în ultimii 3 ani au apărut desene din ce în ce mai violente şi agresive, care încurajează comportamentele agresive şi acordă mai multă atenţie personajelor cu comportamente antisociale. G. Rocher spunea, referindu-se la copilărie, astfel: ,, este perioada cea mai intensă de socializare, este nu numai cea în care fiinţa umană are cele mai multe lucruri de învăţat... dar şi cea în care ea este mai plastică şi cea mai aptă să înveţe, căci o face atunci cu o uşurinţă şi cu o rapiditate pe care nu le va mai întâlnii tot restul vieţii”. Înainte de a observa comportamentele trebuie să le definim. Astfel,comportamentul prosocial este un comportament intenţionat, realizat în afara obligaţiilor profesionale şi orientat spreconservarea şi promovarea valorilor sociale. Fapte precum ajutorul acordat semenilor,apărarea propietăţii, a bunurilor, apărarea legii, a dreptăţii.
Exemple de comportamente prosociale sunt toleranţa, cooperarea, sprijinul etc. Persoanele care dezvoltă comportamente prosociale sunt oamenii care consolidează normele şi valorile sociale. În desenele animate aceştia sunt eroii şi personajele pozitive. De cealaltă parte,tulburarea de personalitate antisocială este o condiţie în care persoana arată lipsa de consideraţie faţă de lege şi de drepturile celor din jur. Persoanele cu tulburare de personalitate antisocială tind să mintă sau să fure si nu-şi îndeplinesc obligaţiile profesionale şi cele de părinte.Aşadar, să observăm comportamentul prosocial şi antisocial în desenele animate. Deşi creatorii încearcă să facă diferenţă între bine şi rău, întotdeauna persoanjul negativ e mai puternic, are mai multe ajutoare si are tehnologii mai avansate de luptă – vezi Ben Ten sau Bakugan. În basme pozitivul era reperzentat de Făt Frumos şi negativul de balaur, dar mulţi copii preferau balaurul pentru că scuipa foc şi putea să zboare. Tom şi Jerry au fost cosiderate în urmă cu 7 ani o categorie de desne violente deoarece Tom, Jerry şi Spike se loveau reciproc cu tigăi, bâte de baseball şi scânduri de lemn. Dar noi, copiii care le vedeam atunci le consideram amuzante, ne jucam prin casă de-a Tom şi Jerry şi ne fugăream încontinuu. Odată cu evoluţia tehnicilor de desen au apărut şi efectele speciale. Acum desenele animate care nu conţin explozii, maşini rapide şi roboţi nu mai sunt atractive pentru publicul minor. Un rol important în acest proces de creştere a violenţei l-a jucat si boom-ul de pe piaţă a jocurilor de tip shooter. Generaţia nouă este atrasă de jocuri violente şi de fantezie, iar desenatorii şi animatorii s-au conformat cererii. Astfel au apărut desene precum Ben Ten – un băiat mutant,care se transformă în zece extrateseştri diferiţi pentru a apăra planeta - , Bakugan – o variantă upgradată a vechilor desene Pokemon, Teen Titans – o echipă de super eroi mutanţi care înfruntă forţe malefice care încearcă să cucerească oraşul lor şi alte desene asemănătoare. Se pare că era Tom şi Jerry, Dexter’s Laboratory, Johnny Bravo şi Thomas a apus. Mi se pare totuşi şocant faptul că au fost anulate desene precum Cow and Chicken şi I Am Weasel pe motiv că încurajau comportamente vulgare (personajele interacţionau cu un diavol, se scobeau în nas şi râgâiau), dar au decis să introducă noi personaje în Spiderman şi Batman, personaje care promovează comportamente antisociale. Anul trecut toţii copiii îl idolizau pe The Joker din Batman, datorită prestaţiei lui Heath Ledger.Degeaba se încearcă promovarea comportamentelor prosociale prin difuzarea desenelor cu personaje pozitive care se bat cu personaje negative, atâta timp cât cele negative sunt superioare din punct de vedere al creaţei.Un simplu studiu pe copiii de şcoală primară arată că ei ţin minte mai uşor caracteristicile negative ale personajului (avea un petec pe ochi,o cicatrice pe faţă, avea maşină zburătoare cu rachete şi alte gadgeturi) decât cele ale personajului pozitiv (cel cu pelerina colotată sau cel care este bătut de personajul negativ).Această hiperbolizare a luptei dintre bine şi rău nu face decât să evidenţieze cât de „cool” sunt personajele negative. De ce în Popeye Olive se îndrăgostea mereu de Bluto? Pentru că Bluto era masculinizat în comparaţie cu Popeye, era înalt, musculos şi cu barbă. Popeye este scund,slab si chel! El prinde puteri numai când mănâncă spanac. Deşi aceste desene încearcă să transmită un mesaj pozitiv – mâncaţi spanac - şi să încurajeze un comportament prosocial –  bărbaţii trebuie să ajute femeile care au probleme - augmentarea caracteristicilor negative ale lui Bluto încurajează un comportament antisocial – bărbaţii bine făcuţi întotdeauna îi bat pe cei slabi şi se poartă urât cu femeile - .Deşi iniţial au fost create pentru a educa mai uşor copiii, desenele au degenerat în ultimul deceniu. Cu toate că se încearcă o promovare a comportamentelor prosociale, grafica şi maniera în care sunt create personajele încurajează contrariul. Singurele desene care mai transmit mesaje pozitive sunt difuzate pe canale străine, ca de exeplu RTL Kids şi Mini Max.Acestea sunt puţine, ca Locomotiva Thomas, Bob Constructorul sau Pingu (difuzate numai peRTL Kids). Desenele acestea sunt paşnice, promovează comportamentul prosocial, sunt educative şi nu conţin violenţă. Alt lucru care s-a schimbat este limba în care sunt difuzate.Mai nou, toate desenele şi filmele de animaţie sunt dublate! Cum putem încuraja dezvoltarea unei limbi străine atâta timp cât copiii nu au contact cu aceasta? Singurul aspect pozitiv al dublării este că sunt voci multiple acum, nu mai este un singur narator, cu era în anii 90.
 Cât despre comportamentul antisocial, acesta este probabil cel mai întâlnit în societate. Dacă un copil nu vede la televizor aşa ceva, cu siguranţă va vedea pe stradă sau în şcoală multe exemple de asemenea comportamente. A apus era în care cel mai violent lucru din desenele animate era când Mickey Mouse era aruncat pe podea de Pluto, sau când Tom îşi prindea capul în uşile de la lift. Astăzi copiii văd în desene animate explozii, nave extraterestre doborâte de armată, bătăi şi violenţă. Personajul negativ e mereu mai puternic,iar aşa-zisul personaj pozitiv are nevoie de un asistent pentru a-l învinge. Spun „aşa-zisul”deoarece nu pot considera un personaj pozitiv atâta timp cât foloseşte violenţa fizică şi o înucrajează pentru a învinge. Nici filmele de animaţie nu mai sunt ce erau mai demult. Când eram mică, scena încare mama lui Bambi este ucisă era considerată foarte violentă. Filmele de animaţie precum Pocahantas, Albă ca Zăpada, Cenuşăreasa şi Brother Bear erau un expmplu perfect de comportament prosocial. De exemplu, în Brother Bear, un pui de urs este separat de mama lui şi găseşte un urs mai mare care il ajută să o găsească. Aventura lor numai aspecte pozitive,ursuleţul învăţând să se comporte ca un urs, iar singurul aspect negativ este apariţia unui vânător. Astăzi în schimb există mereu un personaj negativ, care omoară pe cineva, iar membrul familiei care răzbună moartea acelei persoane este considerat eroul pozitiv deoarece omoară personajul negativ. Acest scenariu încurajează comportamentul antisocial transmitând mesajul astfel: dacă mi-a omorât familia trebuie să moară! Ce au de învăţat copiii din asta? Animaţiile de azi sunt duse la extrem. Cel mai bun exemplu este filmul „Avatar”.Sunt convinsă că toţi au auzit de valul de depresii de după vizionarea filmului. Un film trebuie să te facă să te simţi mai bine, să te distreze sau să realizezi că există probleme în societate – vezi „Ceasul al unsprezecelea” – dar în niciun caz să provoace depresii.Concluzia mea este că desenele animate au degenerat atât de mult încât copiii nu mai fac diferenţa dintre personajul pozitv şi cel negativ. Ambele personaje etalează comportamente antisociale şi fac abuz de violenţă fizică. Aşadar recomand ca părinţii să fie mai atenţi cand işi lasă copiii la televizor, sau înainte să îi ducă la un film să citească recenziile. Regret că timpurile s-au schimbat şi desenele animate nu mai sunt ce au fost. Din fericire sunt canale care mai merg pe principiul „oldies but goldies” în materie de desene animate, iar pentru amatorii de desene vechi recomand DDTV. Sunt difuzate primele desene cu Mickey Mouse si cu Little Lulu. Partea cea mai bună este că desenele sunt titrate.
  Totuşi cea mai bună modalitate de promovare a comportamentelor prosociale este prin exemplul propriu, deoarece copiii tind să imite comportamentele adulţior cu careinteracţionează zilnic, fie că sunt părinţii, menajera sau profesorii.


                                                                     Pohrib Geanina Andreea - Enjoy :*

Comportamente

                             Oamenii traiesc intotdeauna intr-o societate care are valori si reguli referitoare la relatiile interpersonale. Iata cateva valori fundamentale referitoare la persoana: viata; integritatea corporala si sanatatea; libertatea si demnitatea; proprietatea. De exemplu, onoarea este un aspect al demnitatii care este un bun moral individual (o valoare morala individuala).

Comportamentele unui individ au asupra altor indivizi fie efecte pozitive, fie efecte negative. Vom defini comportamentele prosociale si pe cele antisociale prin efectele lor pozitive sau negative.

     Comportamentele unui individ care au efecte pozitive asupra altor indivizi sunt considerate comportamente prosociale.

     De exemplu, un elev a fost accidentat grav si nu poate veni la scoala mai multe saptamani. Colegii il viziteaza pe rand, il tin la curent cu materia si il incurajeaza, aretandu-i ca nu este singur in suferinta sa.

Comportamentele unui individ, care au efecte negative asupra altor indivizi sunt considerate comportamente antisociale.
Un exemplu de comportament antisocial este insulta, act impotriva demnitatii persoanei. Ea consta in a atribui unei persoane un defect lezandu-i sentimentul onoarei, lovindu-i prestigiul si reputatia dobandite prin comportamentul sau corect.

     Tot comportament antisocial este calomnia, ca o nascocire rauvoitoare. Ea consta in a afirma in public despre o persoana ceva neadevarat dar care, daca ar fi adevarat, ar putea sa expuna acea persoana la o sanctiune sau dispretului public.

     Agresivitatea

    Exista o agresivitate naturala ca reactie la amenintarile impotriva intereselor vitale ale individului. De exemplu, teama poate sa-l mobilizeze pe individ in doua feluri de comportament: fie comportament de evitare - tendinta de a fugi; fie comportament de aparare, de infruntare - comportament agresiv. Cand amenintarile sunt reale, reactia agresiva are valoare adaptativa.



   E. Fromm vorbeste despre forme de agresivitate antisociala.
Sadismul este o forma de agresivitate antisociala si consta in dorinta de putere absoluta asupra fiintelor umane.
Si cruzimea este o forma de agresivitate antisociala si consta in ura impotriva vietii insasi.

    Agresivitatea conformista. Individul considere ca supunerea este o virtute si ca este de datoria lui sa se supuna ordinelor, chiar cand prin executarea lor face rau altor oameni. Asa poate sa faca membrul unei bande de raufacatori..

    Agresivitate functionala. Lacomia este o astfel de agresivitate. Poate fi lacomie de hrana, de bautura, de placeri. sexuale, de glorie etc.
O sursa a agresivitatii la unii oameni este narcisismul, pe care Fromm il defineste astfel: "numai individul insusi, corpul sau, bunurile sale, numai fiinta si lucrurile lui sunt percepute ca fiind pe deplin reale, in timp ce tot (persoane si obiecte) ce nu face parte din propria sa persoana sau nu este obiect pentru nevoile sale nu are pondere si culoare afectiva (E. Fromm, Criza psihanalizei).
   La unii oameni se poate manifesta un fel de narcisism de grup. Ei reactioneaza cu furie la cea mai mica jignire reala sau imaginara adusa grupului lor, atribuind celuilalt grup, intentii diabolice.

   Termeni de retinut: valori fundamentale referitoare la persoana, comportament prosocial, comportament antisocial, insulta, calomnie, agresivitate naturala, sadism, cruzime, agresivitate functionala, narcisism, narcisism de grup.
De la Andrei Popa

Violenta este o gena!

      Potrivit unui studiu realizat de cercetatori americani, adolescentii purtatori ai unei anumite variante a genei MAOA au cele mai mari “sanse” sa fie racolati in cadrul bandelor de strada. 
      Bandele de tineri sunt in mod obisnuit considerate un fenomen psihosocial, dar un studiu realizat recent de cercetatorii de la Universitatea de Stat din Florida a demonstrat rolul semnificativ jucat in acest sens de o anumita varianta a genei MAOA.  Un studiu anterior corelase deja variantele cu activitate scazuta ale acestei gene cu o vasta gama de comportamente antisociale, dar noua cercetare a aratat ca aceleasi mutatii pot prezice si apartenenta la bande de strada, inclinatia catre violenta si utilizarea armelor de foc. 

      Gena MAOA influenteaza nivelurile neurotransmitatorilor dopamina si serotonina, care regleaza comprtamentul si starea de spirit. O particularitate a genei MAOA este si aceea ca se gaseste pe cromozomul X, ca atare, in vreme ce barbatii poseda doar o pereche din aceasta gena, femeile dispun de doua, a explicat specialistul in criminologie Kevon M. Beaver. “Daca un barbat are o alela a MAOA corelata violentei, nu exista inca una capabila sa echilibreze balanta. Femeile insa, dispun de doua perechi si pot compensa”.

Spune Stop Violentei!!

                                         ATITUDINEA ESTE TOTUL  
  

                      Oamenii îşi pot schimba viaţa modificându-şi atitudinile mentale. Între oameni există diferenţe mici, dar acestea produc o diferenţă mare. Mica diferenţă este atitudinea. Marea diferenţă este dacă e pozitivă sau negativă.
          Atitudinea noastră este paşaportul pentru un mâine mai bun.           Gândind, vorbind şi acţionând cu entuziasm vei atrage rezultate pozitive. Este adevărat că gândul precede acţiunea.
          Chiar dacă gândesti şi vorbesti pozitiv, nu îţi vei îndeplini visele până când nu vei acţiona.
Nu uita! Prietenii îţi vor extinde viziunea… sau îţi vor omorî visele. Evaluează-ţi prieteniile. Oare lucrurile din jurul tău te ajută să ai succes sau te trag înapoi?
         Gândeşte-te că atitudinea ta este un filtru mental prin care percepi lumea. Unii oameni au un filtru optimist şi văd jumătatea plină a paharului, alţii au un filtru negativ şi văd jumătatea goală a paharului.
         Ceea ce trebuie să înţelegi este că ai întotdeauna posibilitatea de a alege. Nu întotdeauna poţi controla propriile ganduri. Tu îţi controlezi atitudinea.
         Recompensele pe care le primesc cei care perseverează depăşesc cu mult durerea care trebuie să preceadă victoria. O persoană fericită nu este aceea aflată într-o anumită situaţie, ci mai degrabă cea care are o anumită atitudine.
         Succesul tău în viaţă începe şi se termină cu atitudinea pe care o ai.          Succesul este o stare mentală. Dacă îţi doreşti să ai succes, trebuie să începi să te gândeşti la tine însuţi ca la o persoană de succes. Cheia succesului sau a insuccesului se află la TINE şi depinde numai de atitudinea TA. Întotdeauna există cel puţin o soluţie pentru rezolvarea problemei apărute.
 Winston CHURCHILL afirma că: Cea mai bună metodă de a prezice viitorul este SĂ-L DETERMINI să se întâmple aşa CUM VREI TU! Acum este momentul să îţi asumi controlul asupra propriei atitudini. Mergi înainte şi crede în tine.
Ai curajul să-ţi urmezi visele şi, mai mult decât orice, să nu uiţi niciodată că… ATITUDINEA ESTE TOTUL!